O furtuna intr-un pahar cu apa

O furtuna intr-un pahar cu apa

Capitolul 1
Cand te fulgera melancolia

Ploaia imi batea in geam , un fulger lumina camera intunecata , fiind urmat de un zgomot asurzitor care ma trezi. Era ora 3:07 dimineata. Datorita furtunii de afara , nu am mai reusit sa adorm. Stateam nemiscata privind in intuneric . Iubesc furtuna , dar acum parca raspandeste o aura rece in inima mea. Inca un fulger. In tresarirea mea , am simtit bratele lui inconjurandu-mi talia. “Oare el cum poate dormi asa de linistit ? “ ma gandeam eu prinzandu-l de mana , parca pentru a ma asigura ca e inca acolo. Desi ii simteam rasuflarea calda , nu reuseam sa ma conving de realitatea acestor clipe. Atunci imi trecu prin minte o imagine care umplu inima mea , pana atunci neagra si rece , de fericire si iubire. Imaginea lui , zambindu-mi . Inima mereu imi batea mai tare cand el era langa mine , dar acum zvacnirile ei erau calme , regulate . “ O fi doar din cauza furtunii , sau poate ca … nu…inca nu m-am convins ca e langa mine cu adevarat! “ . Vroiam sa il simt mai aproape . M-am lipit de el . Acum simteam caldura trupului sau , ii simteam fiecare bataie a inimii. i-am strans bratele peste trupul meu . Inima mea incepu sa galopeze intr-o cursa nebuna . In momentul acela , cand in sfarsit il simteam cu adevarat langa mine , imi aduceam aminte de luna care tocmai se sfarsise. Cat de mult l-am asteptat , iar acum , cand in sfarsit e langa mine , nu stiu ce sa fac. Turturor li se intampla la fel. In timpul orelor plictisitoare de la scoala imi doream cu ardoare sa vina vacanta de vara , iar cand aceasta sosea , uitam toate planurile pe care mi le facusem . Asa sunt oamenii. Mereu isi doresc ceva , iar cand intr-un final primesc ceea ce vor , uita cat de mult si l-au dorit.
Un tunet ingrozitor ma readuse in camera mica si intunecata . Cu o mangaiere usoara pe brat , imi dadu de inteles ca s-a trezit si el . Cu un oftat scurt i-am prins mana calda si catifelata .
-Te-a trezit furtuna , nu-i asa?ma intreba apropiindu-si buzele de urechea mea.
-Da , i-am raspuns cu un oftat adanc.
M-am intors spre el . Ma stranse in barte si ma mangaie usor pe obraz . Mi-am infipt degetele in parul lui blond si fin. Peste putin timp , mi-am lasat capul pe pieptul lui .
-Somn usor! imi sopti si ma saruta usor pe frunte.
Cu toate ca nu aveam si nu avusesem niciodata incredere in baieti , numindu-i extraterestrii , lui ii incredintam totul . Nu i-am ascuns niciodata nimic . El era singurul care ma cunostea cu adevarat. Nici mama mea nu ma cunostea atat de bine ca el. Intr-un final am adormit impreuna , in ciuda infernului de afara .
Ca dovada ca dragostea e mai puternica decat orice altceva din aceasta lume.

Astept com!

Pai..am sa trec la subiect cum o fac de obicei...greseli de tastaura, exprimare si ortografie:

Citat :

Turturor li se intampla la fel

-da, e tuturor, greseala de tastura..e....oricui i se mai intampla, important e sa nu fie prea des


Mi-a placut, chiar ai talent...
Imi place cum te exprimi, imi place ideea fic-ului, totusi mi se pare putin cam scurt...
Nu ti-am vazut greseli de ortografie si exprimare, ceea ce e foarte bine...
Ce sa spun, astept continuarea

Capitolul II
Dimineata

In acea dimineata m-am trezit cu o senzatie de gol . El nu era langa mine. Am ramas nemiscata fixand un punct din tavanul de un roz pastelat . Incepuse sa ma doara capul , asa ca m-am ridicat si am inceput sa merg prin camera. Am dat draperiile rosii in laturi , lasand lumina calda a soarelui de vara sa intre . Am deschis geamul si am inspirat adanc aerul umed. Parfumul furtunii nu ma parasise inca . M-am plictisit repede de mireasma aceea rece , care imi dadea fiori si imi accentua starea de gol. Am iesit din camera , fara sa ma grabesc , cu pasi mici , ca un leu care isi pandea prada . Am intrat in bucatarie unde ma astepta el cu zambetul pe buze , ca de obicei .
-Buna dimineata! ma intampina vesel.
-Neata! i-am raspuns .
Zambetul lui ma facea sa ma simt mai bine si sa uit de senzatia cu care ma trezisem.
-Ai dormit bine , pisicuto? ma intreba , invitandu-ma sa ma asez langa el.
-Mda…am raspuns cam cu jumatate de gura .
El ma mangaie usor si zise:
-Ti-am facut cafeaua . Asa cum iti place tie!
Duapa ce imi puse o ceasca plina in fata , ma saruta pe obraz . Ma simteam mult mai bine. Uitasem complet de furtuna si de raceala .I-am zambit , apoi am luat o inghititura din cafea.
-Mmmm…imi place! Mie niciodata nu imi iese asa buna! i-am zis eu pe un ton vessel , radiant.
Isi aseza o mana pe umarul meu si ma privi pentru cateva secunde direct in ochi , apoi imi dadu un sarut firav . O fiinta pufoasa imi trecu pe langa picioare .
-Nyappy-chan , ma gadili! am zambit eu luand catelusul in brate .
Micutul ghem de blana maro parea fericit ca in sfarsit il bagam in seama. Cand sosisem , acum doua zile , nu i-am dat nici cea mai mica atentie. Eram prea ocupata sa ma gandesc la ce avea sa urmeze.
-Miku , i-am soptit eu blondului scarpinand cainele dupa ureche , ce ai de gand pentru ziua de azi?.
El se uita la mine si zise :
-Nu m-am gandit. Nu vreau sa iti programez eu viata. Ieri si alaltaieri am fost dupa cum am vrut eu. E randul tau!
Spunand acestea , rase usor .Ma uitam in ochii lui adanci si negrii pierzandu-ma in privirea sa. Nu vroiam sa ies afara . Era umed si rece . Nu se potrivea cu noi doi . Catelusul mi se ghemui in brate . Miku zambi si zise :
-Totusi , trebuie sa mergem in parc . Asta a decis el!
Blondul il mangaie pe Nyappy-chan pe bot cu un deget , iar ghemul de blana incepu sa il linga . Am inceput sa radeam amandoi .
In parc , picaturi de ploaie inca se mai scurgeau de pe frunzele copacilor care inconjurau aleea adormita ca niste soldati solitari . Nyappy-chan disparu intr-o tufa. Ramasesem doar eu si Miku pe aleea pustie. Mireasma furtunii se simtea si mai accentuata . M-am apropiat de Miku . Mi-am lasat capul pe umarul lui , iar el isi puse mana in jurul taliei mele . II simteam parfumul , acel parfum care asteptasem atat de mult sa il simt din nou. M-am uitat instinctiv la ceasul telefonului meu mobil . Am ramas blocata pentru cateva secunde , apoi am realizat ca acesta era dupa ora Romaniei. I-am bagat mana in buzunarul blugilor si am scos telefonul lui . Blondul nici macar nu tresari . Ora 8:40 , indica telefonul lui Miku . “M-am trezit eu asa de devreme? “ m-am mirat , amintindu-mi ca de ocbicei ma trezeam la 10:00-11:00 . “Probabil din cauza ca am schimbat…mediul.”
-Te simti bine?ma intreba blondul observandu-mi privirea incruntata.
Aceasta intrebare m-a facut sa tresar.
-Da…sunt bine , am ingaimat eu , ca si cand m-as fi trezit dintr-un cosmar.
Nyappy-chan veni si se aseza cuminte la picioarele stapanului sau. Miku ma mangaie pe obraz si zise :
-Hai sa mergem acasa…
Eu am incuvintat din cap fara sa scot nici un sunet. Blondul ma lua de dupa umeri , iar cainele ne urma cuminte si supus. Am ajuns in sfarsit in apartamentul lui Miku . M-am prabusit pe un scaun din bucataria cu pereti galbeni , iar el se aseza langa mine.
-Ce ai patit? Nu pari prea fereicita , imi zise el mangaindu-ma ingrijorat.
-Nu am nimic , i-am raspuns , doar ca nu m-am acomodat inca …
Miku ma lua in brate si ma saruta . Ma simteam ingrozitor pentru ca il faceam sa isi faca griji din cauza mea , dar nu aveam cum sa remediez situatia . M-am uitat in ochii lui si am vazut tristete si ingrijorare .
-Daca nu iti place aici te pot duce inapoi oricand ! Doar spune-mi!imi zise el trist lipindu-si fruntea de a mea .
L-am imbratisat . Mai aveam putin si izbucneam in lacrimi . “Oare de ce sunt atat de proasta? Iubirea dintre noi ar trebui sa ma calmeze , dar timpul in care am stat despartiti m-a facut sa uit sentimental acela care numai el mi-l putea darui…”
-Miku , am soptit fara sa ii dau drumul , nu vreau sa plec! Prefer sa stau cu tine , aici …
El ma stranse mai tare , aratandu-mi cat de mult ma iubea. Cu toate ca eram fericita cu el , nu puteam sa nu ma gandesc la ce lasasem in urma , la parinti , rude , prieteni si…dusmani. Oh…da…dusmanii ! Cei din cauza carora plecasem . Atunci m-am incruntat si am luat o decizie dureroasa , dar de neclintit : Nu voi mai locui acolo niciodata . In fiecare vara aveam sa imi vizitez parintii si prietenii , dar nu voi mai ramane . Ura renascu in mine ca pheonixul din propria cenusa.
Am ramas asa imbratisati mult timp . Amandoi ne doream sa se lege din nou acea legatura magica , rupta de distanta care ne despartise atatea luni .

dusmani? O.O...... ma-i pus pe ganduri..... draguta poveste.....
Dialog: e ok.... dar ai grija s nu il faci prea sec
Naratiunea: e din belsug.... foate bine, imi place mult ca este la persoana I
Descriere: mai puteai pune ceva pe acolo
Ideea textului: este o idee draguta, o poveste de dragoste dintre tine si Miku, dar ai cam grabit actiunea....puteai s mai povestesti ce ati facut in parc, drumul pana acasa... etc.
personajele: nu leai prea descris..... ai putea incerca sa mai descri putin....

cam atat.... daca te deranjeaza postul poti sa il stergi, important este sa retii sfaturile mele..

mai trec p aici s vad ce ai mai facut!
Bye bye!

Ryu....asi prefera ca descrierea personajelor sa reiasa din actiune. Nu prea am ce sa descriu mai mult pentru ca , in povestea asta , imi descriu viata...mai bine zis...o parte...
Toata acea tradare , durere si confuzie sunt reale si cand scriu , scriu ceea ce simt pe moment si scriu c ajutorul lui Miku! Am nevoie de el sa imi spuna cum ar reactiona in momentele acelea!
Nu ma deranjeaza postul tau chiar deloc , dar m-am simtit datoare sa iti explic. ^_^



In timp ce eu imi petreceam timpul cu Miku , prietenii mei imi duceau lipsa . O fata cu parul negru statea plictisita pe internet si citea cateva nume din lista ei de messenger:
-Maria , Eliza , Alex , Mihai …Diana…
Cand ajunse la numele meu ofta . Era trista si nervoasa in acelasi timp, “De ce ai plecat?” se intreba ea . Fixa cu privirea un nume din lista , unul din raspunsurile la intrebarea ei. Cristina . “Astea nici nu meritau atentia ta!” gandi fata lovind masa cu palma .
-Ioana! Mergi pana la magazine , nu mai avem paine , ii zise o femeie care semana foarte mult cu ea.
-Bine mama…
Fata se ridica de pe scaun si pleca. Peste putin timp Ioana se intorcea de la magaizin cu o plasa in mana . De dupa un colt se intalni cu doua fete .
-Salut! zise una dintre ele .
-Salut…mormai Ioana suparata.
-Ce mai faci? o intreba fata fara sa observe supararea cu care i se raspunse.
Ioana se uita urat la ele fara sa raspunda.
-Ce ai , ma? intreba cealalta fata. Unde-i Dia?
-In Japonia , cu Miku , raspunse Ioana cu jumatate de gura.
Cele doua se uitara una la alta si incepura sa rada.
-‘Ai ma! Tipul ala nici nu stie de existenta ei! De ce nu recunoasteti ? intreba prima fata .
-Termina o data Cristina! izbucni fata strangand plasa in mana. Nu iti ajunge ca ai facut’o sa plece de aici numai sa scape de voi? Acum vrei sa o faci sa nu se mai intoarca niciodata?
Cristina se uita la cealalta fata si incepu sa rada .
-Nu ai nici o dovada! ii zise Ioanei.
Fata se enerva.
-Sunte-ti doua proaste! urla ea si pleca tremurand de furie. “Nu au decat sa creada ce vor…proastele!” gandea ea pe drum . Mergea cu pasi apasati , fara sa ii pese de nimic. Incepea sa inteleaga gestul meu. Incepea sa se simta ca mine cand am luat decizia de a-mi parasi tara natala. Sentimentele de ura , furie si tristete se amestecau in inima mea cand i-am zis lui Miku cu lacrimi in ochi , tremurand de furie : “Gata , vin cu tine in Japonia! Nu mai vreau aici! Ii urasc pe toti! “ . Imi amintesc foarte clar cum m-a luat in brate si m-a intrebat ingrijorat daca asta e ceea ce imi doresc cu adevarat. Acum , cand eram in bratele lui , nu regretam deloc decizia mea . “Oare de ce nu am plecat mai devreme?”ma gandeam strangandu-i mana calda , fericita ca puteam din nou sa simt parfumul si atingerea lui.
Miku ma privea cu ochii lui negri si adanci . Ma atinse usor pe brat si isi lipi buzele de fruntea mea . In acel moment am uitat de ce am venit aici , de ce mi-am parasit prietenii , familia si tara si de ce eram trista . In momentul acela inima imi fu invadata de un sentiment intens de iubire . Atunci am realizat pentru prima oara ca dragostea poate invinge tristetea si ura pe care o simteam . Ma simteam mult mai bine langa cel la care tin cel mai mult , iar soarele isi facea aparitia si in sufletul meu . Ploaia incepu din nou sa bata in geam . Cerul acoperit de nori nu ma mai deranja acum . Desi afara se dezlantuiau fortele naturii , eu ma simteam bine in bratele singurului om care imi putea oferii caldura si iubire . Totusi , in subconstientul meu se ducea o lupta apriga cara nu putea avansa , iar nori negri si amenintatori se stransera in sufletul meu . Ceva din mine s-a rupt . Legatura cu cei care mi-au fost alaturi o viata , cu cei pe care ii credeam prieteni . Chiar acei oameni care m-au sprijinit atata , tocmai ei…m-au tradat. Aceasta tradare nu o puteam accepta . De aceea am preferat sa plec . “Nu…nu e bine! Ceva nu e in regula!” gandeam eu . Credeam ca raspunsul tuturor problemelor mele era sa plec din tara , dar cu siguranta nu era asa . “Nu trebuia sa plec…e ca si cand am fugit ca o pisica speriata in bratele lui Miku ….trebuie sa ma intorc!” . Eram suparata si frustrata . “Dar nu le pot infrunta! Cel putin…nu inca!” Trebuia sa mai stau , sa ma refac si sa imi recapat increderea in mine si in cei din jur . Trebuia sa studiez si sa inteleg ce aveam de facut . Inainte de toate , insa , trebuia sa ies din starea asta ! Unica mea sansa era exact in fata mea . Un baiat blond , nu foarte inalt , cu ochii negrii , scanteietori , care in ciuda comportamentului sau aparent dur , reusisem sa trec de armura sa si sa descopar ca de fapt era romatic , atent si sensibil . El e singurul care ma poate ajuta sa depasesc situatia si sa imi recapat ratiunea .
Asta era adevarata solutie!

Well...ce sa zic...sa o luam cu inceputul...capitolul 1 XD

greseli de tastatura/exprimare/ortografie

Citat :

Duapa ce imi puse o ceasca plina in fata

=dupa

Si doar atat...

Sti ce...ma oftici, ma storci de nervi!!!!!!!!!!!!!!!
Eu sunt moarta dupa Miku so.....nu pot spune ca am avut niste sentimente profunde fata de fata din fic-ul tau!!! X_X
Ma rog......revenind la subiectul de discutie...pot spune ca e destul de dragutel fic-ul si pare promitator desi ti-as cam spune sa o mai incetinesti cu dialogul putin...


NEXT ^_^

Capitolul 2

Pai in primul rand nu imi place ca ai folosit nume romanesti.Da...stiu.......asta nu e mare lucru, de fapt nici nu se baga in seama dar pe mine ma calca pe nervi raaaau.
La inceput ai folosit cam mult dialogul....si cred ca era cam puerila exprimarea: ''sunt niste proaste'' X_X.....nu neaparat puerila dar..ma rog, pare cam de gradi cand o folosesti...
Imi place pentru ca nu e ceva fantastic......ar putea chiar fi o poveste reala....
Ai scazut pe parcursul celor 3 capitole cand ar trebui sa urci...
Oricum, sunt curioasa ce va urma si iti astept urmatorul capitol ^_^

Interesanta poveste...chiar imi place..are descriere dialog naratiune
Descrierea: nu lipseste este chiar potrivita dar se mai poate adauga
Dialogul: Nu este in exces nici kilometric este cat trebuie
Naratiune: la locul ei cursiva

In cateva cuvinte: Imi place foarte mult povestea
Ai spus ca este despre o parte din viata ta....
Adtept sa vad ce se mai intampla daige gambate...

Eclair : fata din ficul meu sunt ...eu!si povestea e reala! cred ca dialogul e ok -_-" daca e prea putin nu e bn... Am folosit nume romanesti pentru ca acest roman e ca un jurnal al meu! Ioana e o buna prietena a mea , iar Cristina si Eca sunt fostele mele prietene care m-au tradat si m-au facut sa simt ceea ce simt acum! Povestea reprezinta sentimentele mele si nu cred ca poate cineva sa le comenteze , pentru ca au fost scrise din inima! Expresia aia am luato din exprimarea prietenei mele , pentru ca eu ii descriu exact personalitatea si modul de gandire! Nu modific personalitatea ! Nu poti spune ca am scazut din moment ce iti doresti sa aflii ce s-a intamplat mai departe -_-" whatever...

Capitolul IV
Valuri

Era seara . Miku se schimbase deja in pijama , dare eu stateam pierduta pe marginea patului . O voce calda si blanda ma trezi din cosmarul in care cazusem .
-Ai patit ceva? ma intreba blondul asezandu-se langa mine si punandu-si o mana pe piciorul meu .
L-am privit uimita pentru cateva clipe , apoi i-am raspuns :
-Sunt…bine…
Desi nici eu nu credeam asta . L-am privit oarecum speriata si bineinteles ca el si-a dat seama ca ceva nu e in regula cu mine .
-Vrei sa vorbim despre ceva anume ? ma intreba el mangaindu-mi usor parul negru si lung .
Am oftat , fara sa vreau . Mi-am lasat capul pe umarul lui privind in gol .
-Ce te supara ? imi zise el din nou .
Nu i-am raspuns . Nu vroiam sa il fac sa se simta aiurea . Mi-am pus bratele in jurul gatului sau si l-am lasat sa ma sarute usor . Am inceput sa ma dezbrac in timp ce Miku verifica daca Nyappy-chan doarme . Se intoarse in camera . Eu eram in pajama , ma uitam pe geam fara nici o tinta . M-am intors si l-am intrebat distrata :
-Unde ai fost?
El zambi , isi puse bratele in jurul taliei mele si zise :
-Verificam daca Nyappy-chan patruleaza prin casa .
-Si? l-am intrebat eu afisand un zambet fortat.
-Doarme , imi raspunse el scurt .
Ne-am asezat in pat . Parea putin dezamagit ca nu reusise se ma faca fericita , dar isi reveni imediat ce m-am cuibarit in bratele lui . Am adormit imbratisati , ca de obicei . Numai ca , de data asta , Miku era mult mai atent si mai indragostit .
Era trecut de miezul noptii . Blondul se trezi singur in pat . Se ridica si privi atent in jur . Iesi pe balconsi ma gasi acolo , privind luna , ganditoare .
-Ce-i cu tine? ma intreba el si isi aseza mainile pe soldurile mele . Toata ziua te-ai comportat ciudat si ai fost trista .
Cu un oftat mi-am ascuns capul in maini simtind o sfarseala pe care nu o puteam intelege
-Miku…am soptit eu si m-am aruncat in bratele lui .
Lacrimile incepura sa imi curga pe obraji . Il strangeam tare in brate , dar nu aveam curajul sa ii spun ce am .Imi era teama de reactia lui . “Oh…e asa de atent ! Il simt atat de aproape ! “ El intelesese ca era mai bine sa ma lase sa ma calmez . In tacere ne-am intors in pat strangandu-l de mana . Era asa de liniste incat parca auzeam razele de luna batandu-mi in geam . Mi-am pus capul pe pieptul lui si i-am zis :
-Sunt trista pentru ca…pentru ca nu pot sa trec peste cuvintele alea. Cuvintele acelea nu m-ar fi ranit in mod normal , dar au fost spuse de cele pe care le credeam cele mai bune prietene !
Lacrimile incepura din nou sa imi inunde ochii .
-Nu te mai gandi , imi zise el mangaindu-mi corpul cu blandete . Fetele alea nici nu merita atentia ta! Nu inteleg de ce te-ai suparat asa tare…pentru ca nu au avut incredere in tine?
Cu greu am reusit sa ii raspund printre suspine .
-Nu numai! Si-au batut joc de mine…de toata viata mea si de tot ce iubeam mai mult .
Ei bine , o spusesem , dar Miku ma stranse in brate oftand . Acesta era motivul plecarii mele . Nu mai vroiam sa le aud! Nu mai suportam ! Peste cateva minute de liniste , exceptand suspinele mele , blondul ma intreba :
-Acum nu te simti mai bine?
Avea dreptate . Ma simteam mult mai bine dup ce ii spusesem ce “ma doare “ .
-Ba da , am raspuns eu . Multumesc !
Miku isi lipi buzele de fruntea mea . Mi-am infipt degetele in parul lui fin si l-am lasat sa imi prinda picioarele intre ale sale . Ma simteam atat de bine ! Parca mi se luase o piatra de pe inima . Mi-am dat seama ca pana atunci oscilam intre fericire si tristete , asemeni valurilor care cresteau si scadeau fara ca cineva sa le bage in seama . Mi-am dat seama ca cineva chiar tine la mine . Acel cineva care mereu era acolo pentru a ma face sa zambesc , chiar daca il trezeam din cele mai dulci vise , el nu se supara si facea tot posibilul sa ma ajute . Acel cineva care acum ma tine in brate ca pe un copil , facandu-ma sa ma simt iubita si in siguranta . Miku a fost mereu langa mine cand am avut nevoie de el . Chiar si cand distanta dintre noi era mare , eu il simteam aproape , iar el ma ajuta mereu sa trec peste perioadele grele din viata mea . Acest baiat e singurul in care pot avea incredere deplina , pentru ca stiu ca nu ma va trada nicioadata!

E chiar emotionant! whatever....e la fel de emotionant ca atunci cand am citito prima oara ( bietul Miku O.O" , chiar l-ai speriat! )
Nu cred ca trebuia sa ii zici lui Miku de gandurile tale malefice de a-i baga cainele in masina de spalat daca iti mai linge picioarele xD a fost chiar funny !
totusi...poate nu te mai muti definitiv in Japonia dupa ce termini liceul...poate ca atunci nu te vor mai deranja fetele alea......ar fi too sad!
revenind la poveste: e aproape perfecta! nu am ce comenta pentru ca stiu ca a incerca sa critici sentimentele cuiva e total aiuea...nu pot decat sa te incurajez! Gambatte! :*

foarte sentimental..imi venea sa plang
inca nu inteleg chiar totul ( baka ) sper ca o sa aflu pe parcurs
povestea este minunata are tot ce ii trebuie...o sa mai lucrezi la ea si o sa fie perfecta ^_^
sper ca vor fi si ceva parti mai amuzante

Acum haice pune capitolul urmator

In acea dimineata , Miku se trezise mai devreme cu o ora decat mine , dar nu se ridica din pat. Ma privea ocrotitor tinandu-ma de mana . Cand in sfarsit m-am trezit , el mi-a zambit si m-a strans in brate . Nici nu stiam pe ce lume sunt . Un sentiment cald imi inunda corpul . Nu mai simtisem de foarte mult timp acest sentiment , incepusem chiar sa uit cat de bine e . De trei zile , de cand ajunsesem aici , am fost trista , melancolica , poate chiar depresiva . Miku a facut tot posibilul sa ma inveseleasca , dar nimic nu a functionat . De ce? Ei bine…pentru ca exista ceva in mine care nu ma lasa sa zambesc . Ceva , ca o poarta incuiata , o poarta pe care nu sti cum sa o deschizi si iti pierzi orice speranta . Acea lipsa de speranta te arunca inapoi , in intunericul melancoliei . In sfarsit am gasit cheia acestei porti si am reusit sa o deschid . Unii ar putea spune ca nu aveam nevoie de Miku pentru asta , ca aveam nevoie numai sa stau putin si sa ma gandesc la ce am de facut .
De fapt , Miku era cheia portii mele . Va dati seama de ce? Oh…da! Pentru ca el m-a ascultat si ma incurajat . I-am spus totul . Asta era problema mea! Eu mereu am tinut in mine problemele , pentru ca nu vroiam sa ii fac pe altii sa se simta la fel de rau ca mine . Lumea e plina de rautati , dar totusi , pentru fiecare dintre noi , exista cineva care ne ajuta sa trecem peste asta . Acel cineva care emana cea mai puternica forta din lume : dragostea .
Miku a preluat durerea mea si a inchiso in cel mai intunecat colt din sufletul lui , acolo unde nu poate face rau nimanui . Mi-a daruit in schimb sprijinul de care aveam atata nevoie . El a fost capabil sa deschida poarta fericirii mele si sa imi redea zambetul , care credeam ca l-am pierdut pentru totdeauna .
Cand m-am trezit , i-am zambit . Nu…de data asta nu un zambet fortat , ci un zambet din toata inima . Oh…niciodata sa nu subestimati un Capricorn! Sunt fiinte minunate! Mereu isi dau seama de adevarul sau falsitatea cuvintelor si aparentelor . Mereu stiu ce se afla in spatele unei aparente inocente sau a unui zambet . El a fost foarte fericit sa ma vada , in sfarsit , fericita . Mi-am dat seama de bucuria lui , pentru ca era imposibil sa nu o simt . Chai daca nu sunt Capricorn , am simtit . Mai puternic , ca nicioadata , iar fericirea si zambetul lui sincer , au capaciteta de a topi si cea mai neagra si inghetata inima . Nu spun asta pentru ca il iubesc , ci pentru ca merita toate laudele ! Daca nu simtiti acelasi lucru din toata inima , mai bine nu ii spuneti niciodata , pentru ca isi da seama , iar zambetul lui isi va pierde stralucirea si nu va mai putea aduce fericire in inmile celorlalti .
Aceea era dimineata in care in sfarsit am inceput sa simt ca traiesc! Blondul m-a luat in brate si m-a dus in bucatarie . Mi-a pus o ceasca de cafea si s-a asezat si el langa mine . Nu a vrut sa se atinga de cafeaua lui pana nu m-a sarutat . In acele momente , cand stateam amandoi la masa , parca toata fericirea din lume se revarsa peste noi.
Peste putin timp , eu si Miku eram pe o alee singuratica din parc . Ma lua de mana , ceea ce foarte rar face in public .

Astept comm....like always! ^_^

frumos capitol chiar minunat descri foarte bine iar actiunea bine definita
pot spune ca ficul e perfesc are tot ce ii trebuie
sper ac dupa acest fic sa urmeze unul si mai bun

ganbatte cu capitolul

wooow m-a impresionat ... shtiu cum e knd lumea te tradeaza ... nush dak sh la tn s-a intamplat ..dar yo am fost tradata chiar de 2 pers pe care le-am iubit fff moolt ... sh nu-i vb de amici ..eihhh bn poate o sa fac sh yo un fic ... sincer mi-au dat lacrimile knd am citit