Imbracamintea traditionala

Imbracamintea traditionala in functie de anotimp

Primavara se poarta de obicei culorile deschise si motivele florale sunt cele mai folosite. Toamna, imbracamintea japoneza ia o nuanta mai inchisa, preluand culorile si texturile specifice toamnei. Sunt incluse motive florale reprezentand crizanteme sau frunze ruginii. In timpul iernii, in special in preajma sarbatorilor, imbracamintea traditionala japoneza are imprimate motive specifice reprezentand natura (pinul, bambus, floarea de prun) si este purtata cu credinta aducerii de noroc si prosperitate. Tipul de material din care este confectionata imbracamintea este de asemenea diferentiat dupa anotimp, in timpul verii kimono-urile de bumbac fiind cele mai folosite, in timp ce toamna si iarna se trece la materiale mai groase si calduroase.

Imbracamintea traditionala in functie de eveniment

De obicei, cele mai familiare modele sunt cele tesute, imprimate si modele repetitive. Exemple de kimonouri traditionale obisnuite: yukata (din bumbac), haori (bumbac tesut) si ikat (bumbac cu imprimeuri). Aceste tipuri de kimono erau folosite in viata de zi cu zi, pentru baile publice sau la vizitele intre prieteni apropiati si rude.

Kimonourile formale, purtate doar la ocazii, au fie un design foarte elaborat, cu multe motive, fie unul extrem de simplu si elegant. Un astfel de exemplu este si uchikake, costumatia traditionala purtata la ceremonia casatoriei. Modelele mai elegante, in culori mai sobre, sunt purtate la vizitele oficiale, la ceremoniile funerare etc.

Imbracamintea traditionala in functie de varsta
In special pentru femei, imbracamintea traditionala japoneza nu este purtata numai in functie de varsta dar si de statutul familial (maritata sau nu). Cele tinere, nemaritate, poarta in special kimonouri cu manecile lungi, foarte colorate si cu modele foarte pline, incarcate, in timp ce femeile maritate obisnuiesc sa poarte modele mai simple si in culori mai atenuate.

Tipuri de imbracaminte traditionala

Forma imbracamintei traditionale japoneze se numeste wakufu, putand fi impartita in urmatoarele categorii:

Kimono - modelul traditional de baza
Yukata - kimonoul purtat pe timpul verii
Nagajugan - imbracaminte purtata pe dedesubt
Accesorii - obi (un fel de cordon), papuci, sosete etc
Haori - un fel de jacheta scurta din matase
Michiyuki - palton
Hakama - pantaloni specifici
Uchikake - kimonoul purtat la ocazii speciale
Shiro-maku - kimonoul purtat la nunta

Istoria kimono-urilor

Cuvantul kimono inseamna in traducere libera "lucruri de purtat" si are o istorie foarte lunga in Japonia, kimono-ul traditional schimbandu-se de-a lungul timpului reflectand societatea si cultura unei anumite perioade. Astazi, o femeie japoneza detine un singur kimono care este purtat in timpul ceremoniei prilejuite de implinirea varstei de 19 ani. Cu ocazia casatoriei, tanara pereche poarta de asemenea un kimono traditional, dar care este de regula inchiriat. In viata de zi cu zi foarte rar putem vedea pe cineva in zilele noastre purtand kimono in fiecare zi. Uneori insa, persoane mai in varsta din satele mici japoneze sau care traiesc pe insule ca Okinawa mai poarta si astazi kimono-ul zilnic.

Scurt istoric

In timpul perioadei Heian (794 - 1185), obiceiul purtarii imbracamintei alcatuite din mai multe straturi colorate a devenit popular in randurile femeilor din Japonia. Jun-hitoe, un tip de imbracaminte alcatuit din 12 straturi de material era foarte frecvent folosit (persoane de la curtea regala foloseau chiar pana la 16 straturi diferite). In perioada Kamakura (1185 - 1133), odata cu cresterea influentei clasei militare si a luptatorilor, nimeni n-a mai avut timp si rabdare in confectionarea kimono-urilor. In aceasta perioada a aparut maneca scurta (kosode) la kimono-uri. In 1615, liderul militar al acelor vremuri, Tokugawa, a mutat capitala Japoniei de la Kyoto la Tokyo. Confucianismul a inceput sa fie adoptat pe scara larga si o ierarhizare a populatiei a inceput sa fie facuta dupa modul in care aceasta era imbracata, respectiv dupa modul cum aratau si erau purtate kimono-urile, ceea ce a dus la o dezvoltare foarte intensa a acestora. Dupa 1853, industria comerciala a Japoniei a fost deschisa catre lumea occidentala si, desi populatia japoneza a continuat sa poarte kimono pentru inca o suta de ani, acesta a fost momentul de inceput al declinului purtarii acestuia.

In timpul perioadei Meiji (1868 - 1912), femeile au inceput sa lucreze si in afara gospodariilor proprii si a aparut necesitatea purtarii unui alt tip de imbracaminte. Materialele necesare au inceput sa fie fabricate cu ajutorul masinilor si de asemenea sa fie aduse din alte parti ale lumii. In perioada Taisho (1912 - 1926), in Tokyo au avut loc cateva cutremure devastatoare care au distrus aproape toate cladirile si foarte multe din vechile kimono-uri au fost astfel pierdute.

In perioada Showa (1926 - 1989), guvernul japonez a redus productia de matase prin impozitarea ei, in vederea dezvoltarii cu precadere a fortei militare (designul kimono-urilor devenind si el mai putin sofisticat). Dupa cel de-al doilea razboi mondial insa, odata cu refacerea gradata a economiei japoneze, industria confectionarii kimono-urilor a cunoscut o revogorare crescanda, acestea redevenind mai accesibile si fiind produse in cantitati mai mari. Moda din Europa si America a afetat designul si motivele traditionale ale kimono-ului, insa forma acestuia a ramas la fel pana in zilele noastre. Culorile sunt in mod continuu schimbate in functie de sezon, varsta si statutul celui care il poarta.

In zilele noastre, el se poarta la ocazii traditionale, cum ar fi funeralii, nunti sau ceremonii ale ceaiului. Foarte rar putem observa kimonoul in tinuta zilnica.

Yukata:

Nagajugan:

Haori:

Michiyuki:

Hakama:

Uchikake:

Shiro-maku:

O sa pun eu niste imagini cu kimonouri funerare.


Acesta este kimonoul negru folosit la funerarii.


In traditia japoneza , sotia decedatului trebuie sa se imbrace intr-un kimono alb la ceremonia funerara.
Aceste kimonouri sunt folosite si in ziua de azi.