Ikebana

In timp ce pentru multe persoane aranjarea florilor inseamna punerea lor intr-o forma ordonata intr-o vaza, ikebana este cu mult mai mult de atat (in traducere - "flori tinute vii" sau "arta de a da viata florilor"). Exista mai multe scoli de ikebana, cele mai populare fiind Ikebono, Sogetsu si Ohara. De asemea, exista mai multe stiluri diferite in functie de scoala si de plantele si vazele folosite.
Inca din cele mai vechi timpuri japonezii au crezut ca lumea lor este plina de zeitati care salasluiesc in vant, ploaie, flori si chiar pietre. Erau oficiate ceremonii specifice pentru a-si intampina divinitatile (kami-mukae). Plantele erau special alese pantru a le face o primire regala (yorishiro).
Brazii inalti si drepti erau preferati si cele mai vechi insemnari releva faptul ca erau folositi si in cadrul ceremoniilor si ritualurilor religioase. Chiar in ziua de astazi, tamagusgi, o specie de brad este considerata sacra si este folosita la inmormantari.
Scoala Ohara a fost fondata in Perioada Meiji (1868 - 1911) de Unshin Ohara. Pana atunci, aproape toate aranjamentele ikebana erau efectuate in vaze si aveau forma vericala. Acest vechi stil vertical era caracterizat de numeroase limitari si detalii multe si stricte care te impiedicau sa aranjezi florile dupa pofta inimii. Oricum, chiar si inainte de perioada Meiji flori occidentale erau importate si cultivate in Japonia. Odata cu evolutia societatii, si ikebana a migrat din scolile de arta catre casele tuturor.
In acea perioada, Unshin Ohara a inovat un stil al ikebanei care includea si flori occidentale. Aranjamentele sale nu erau potrivite numai arhitecturii japoneze, ci si cladirilor construite in stil occidental. Mai mult, el a permis libertatea creatiei in aranjamentele florale iar acest nou stil l-a numit Moribana. Moribana este de fapt ceea ce numim ikebana contemporana. Aceasta modalitate permite cresterea si aranjarea florilor in vase plate numite suiban.
Ikebono este cea mai veche scoala de ikebana, fondata de preotul budist Ikebono Senkei in secolul al XV-lea. Despre el se crede ca ar fi creat stilul rikka (flori in pozitie verticala). Acest stil a fost dezvoltat ca un mod de exprimare budist al frumusetii naturii, cu sapte sub-grupe reprezentand dealuri, cascade, vai etc... In rikka, mai multe elemente contrastante dar complementare sunt aranjate intr-o singura vaza pentru a exprima frumusetea naturii. In randurile preotilor si aristocratilor vremii acest stil a devenit din ce in ce mai formal pana cand, in secolul al XVII-lea, clasa negustorilor a creat un stil mai simplu, numit seika (sau shoka).

Aranjament cu crini si trandafiri

Aranjamentul Ikebana din crini imbobociti si trandafiri are o gratie si o frumusete incredibila, proportionata, dar calculata cu o mare precizie. Invata cum sa faci o compozitie florala in stilul japonez ikebana.
Pentru a face un aranjament ikebana trebuie sa stiti ca acesta se compune din subiect, obiect si secundar.
Subiectul este floarea de la care se porneste compozitia, de obicei cea mai inalta floare.
Secundarul este cea de a doua floare ca importanta care se foloseste in aranjament si de obicei este mai scurta.
Obiectul il constituie florile care confera baza compozitiei florale, ii dau forma si care pot fi mai numeroase.
Aranjamentul cu crini si trandafiri se realizeaza intr-un vas rotund, in stil Moribana. Lungimea subiectului (a crinului) trebuie sa fie egala cu diametrul vasului plus adancimea acestuia. Crinul este pozitionat vertical si usor inclinat in fata.
Lungimea secundarului (a crinului mic) este de doua treimi din lungimea crinului mare (a subiectului). Secundarul se asaza langa tulpina subiectului, orientat spre exterior. Aranjamentul este inclinat la un unghi de 45 de grade in fata.
Pentru obiect folositi trei trandafiri. Lungimea lor trebuie sa fie jumatate din cea a subiectului. Trebuie asezati la 60 de grade fata de subiect si la 40 de grade fata de centrul compozitiei.
La sfarsit aranjati florile in asa fel incat compozitia sa nu para prea incarcata.

Stilul Rikka

Se poate spune ca primele aranjamente Ikebana au aparut in Japonia: Rikka. Inspirate de religia budista si hindusa, acestea s-au dezvoltat pe baza arhaicelor buchete Tatebana, alcatuite dintr-o singura ramura verde sau dintr-un singur manunchi de tije oferite zeilor. Obiceiul exista si in ritul Shinto ("calea lui Dumnezeu") care promulga mai ales respectul pentru dreptate, adorarea naturii, simtul puritatii si cultivarea orezului.
La inceput, buchetul Rikka era voluminos, fastuos, armonizandu-se cu arhitectura grandioasa a templelor budiste. In timpul sogunilor Ashikaga (secolele XV - XVI), el va fi influentat de arhitectura gradinilor. Denumirea sa e dublata de cea de "buchetul-peisaj", dat fiind ca sugereaza un tablou din natura. Intr-un buchet traditional Rikka, in centru se afla o ramura de pin, cedru, chiparos sau bambus, simbolizand frumusetea peisajului japonez. Secolul al XVII-lea este considerat a intruchipa epoca de aur a buchetelor Rikka.

Principii fundamentale

Simplitatea si modestia. O floare modesta si simpla, culeasa de pe marginea drumului, poate oferi frumusetea spre care aspira orice japonez.
Triunghiul cer - om - pamant. Este triunghiul imaginar format de varfurile celor trei tije principale: linia cea mai importanta - cerul, tija secundara - omul, iar tija cea mai scurta - pamantul.
Scurgerea timpului. Este o prezenta sine qua non intr-o Ikebana: toate plantele alese trebuie sa reflecte anotimpul prezentei lor in natura. De aceea, aranjamentele de vara se deosebesc fundamental de cele de toamna.
Asimetria. Inventatorii Ikebanei considera ca simetria e o nascocire omeneasca, contrazicand astfel natura. Doar asimetria e cea care poate da o diversitate uimitoare.
Perfectiunea liniilor. In Ikebana se folosesc adesea tulpini si ramuri desfrunzite, tije si frunze cu o forma deosebita.